Cărțile poștale cu plaje ascund o istorie destul de dură a insulei. Valuri succesive de colonizatori au transformat complet peisajul de-a lungul secolelor. Găsiți aici fundații romane la câțiva kilometri de ziduri vechi lăsate de mauri. Este util să știți exact la ce vă uitați când parcați mașina lângă un indicator spre un sit arheologic.
Pietrele imense din jurul anului 1400 î.Hr.
Dacă ieșiți din zonele turistice aglomerate, veți da de niște structuri masive din piatră. Localnicii le numesc talaiots. Au fost ridicate cu mult înainte ca romanii să ajungă în Mediterana. La Capocorb Vell, lângă Llucmajor, turnurile tronconice stau în soare exact așa cum o făceau acum trei milenii. Ses Païsses de lângă Artà oferă o așezare similară. Probabil serveau drept puncte de observație pentru comunitate. Dar nu vă așteptați la panouri explicative foarte detaliate la fața locului. Mai găsiți pe insulă și navetes, vechi monumente funerare din aceeași perioadă.
Ordinea adusă de trupele romane
Consulul Quintus Caecilius Metellus a debarcat cu armata aici în anul 123 î.Hr. A oprit pirateria locală. Apoi a început construcția masivă. Așa a apărut Palmaria, orașul pe care astăzi îl știți drept Palma. Lângă actuala Alcúdia au ridicat așezarea Pollentia. Puteți vizita chiar și azi ruinele teatrului de acolo. Și există un muzeu pe situl arheologic plin cu obiecte de uz casnic. Totuși, moștenirea lor cea mai mare este vizibilă pe câmp. Rândurile de măslini și vița de vie provin direct din agricultura sistematizată de ei atunci.
Ingineria și labirinturile islamice
Dominația musulmană a început în anul 902. Palma a devenit Medina Mayurqa. Au înconjurat orașul cu ziduri groase de apărare. Au adus un sistem de irigații ingenios cu canale numite qanats. Unele dintre aceste canale funcționează și astăzi pentru culturile locale. În centrul capitalei, fostul Cartier Arab vă obligă să mergeți încet prin curți interioare și străzi foarte înguste. Băile Arabe au supraviețuit destul de bine trecerii timpului. Cupola încă stă pe coloane subțiri de piatră.
Cucerirea din 1229 și marile moșii
Jaume I al Aragonului a schimbat din nou direcția politică a insulei. Limba catalană a devenit rapid principala limbă vorbită. Pământurile au fost împărțite nobililor catalani, formând acele moșii uriașe cunoscute drept possessions. Catedrala La Seu din Palma a fost construită ulterior peste fosta moschee. Amestecă elemente gotice cu adăugiri renascentiste și baroce. În centrul insulei, orașe precum Inca și Sineu au devenit poli pentru pielărie. Piețele lor săptămânale au o tradiție lungă. Verificați pe internet dacă atelierele ceramice vechi din zonă mai sunt deschise înainte de a conduce până acolo, lucrurile se mai schimbă.
Primele vapoare și apariția stațiunilor
Raidurile piraților berberi au ținut coastele destul de izolate o perioadă lungă. În secolul XIX au apărut vapoarele cu aburi. Călători cunoscuți ca George Sand sau Frédéric Chopin au locuit aici temporar. Schimbarea economică majoră s-a produs abia în anii 1960. Avioanele comerciale au început să aducă zeci de mii de oameni pe an. Zonele de coastă precum Palma Nova și Cala d’Or au fost construite alert pentru a face față cererii. Economia s-a mutat de la munca câmpului la industria ospitalității aproape peste noapte.
Ce a mai rămas de văzut pe teren
Zidurile de apărare din Alcúdia pot fi parcurse la pas. La fel și cetatea ridicată pe munte în Capdepera. Puteți căuta o porție de sobrasada într-o tavernă din Sineu. Dar rețineți că multe localuri tradiționale și-au schimbat proprietarii în ultimii ani sau s-au închis definitiv. Catedrala La Seu găzduiește ocazional concerte de orgă. Pe drumurile secundare veți vedea mori vechi de ulei. Unele bodegas folosesc echipamente noi de oțel chiar lângă presele masive de lemn lăsate de generațiile trecute.