Pe coasta de sud-est a insulei Mallorca dai de Cala d’Or. Nu e un sat vechi de pescari. Așezarea a fost ridicată în secolul trecut cu un scop clar și unic: turismul de vacanță. Arhitectul Pep Costa a gândit întregul proiect de la zero. El a impus un stil mediteranean destul de strict care a ținut la distanță blocurile masive de hoteluri pe care ești obișnuit să le vezi pe alte plaje spaniole. Rezultatul este un spațiu complet unitar.
Reguli stricte de construcție
Vezi imediat că regimul de înălțime e controlat la sânge. Casele sunt vopsite în alb și nu au voie să depășească două etaje. Fiecare clădire are o grădină proprie. Străzile de aici sunt neobișnuit de late pentru o stațiune insulară, iar traficul auto este ținut intenționat la un nivel minim ca să te poți plimba în voie. Dai de cafenele în aer liber și tot felul de magazine mici sau restaurante la parterul clădirilor. Deoarece primele ghiduri și surse despre dezvoltarea orașului au deja peste un deceniu vechime, e bine să verifici la fața locului ce localuri mai sunt deschise azi, dar atmosfera arhitecturală a rămas neschimbată.
Cala Gran și golfurile ascunse
Numele locului înseamnă literal "cala de aur". Și chiar asta primești. Coasta e plină de golfuri mici și stâncoase cu apă foarte curată. Cala Gran este plaja principală a stațiunii. Are nisip fin și absolut toate facilitățile turistice pe care le caută de obicei familiile. Apoi ai opțiuni mult mai ferite. Cala Petita, pe care o vei găsi pe unele hărți drept Caló Petit, oferă mai multă liniște. La fel și Caló des Moro, care se ascunde foarte bine între stânci. Există și un port modern de iahturi în zonă unde se strâng pasionații de navigație pe parcursul verii.
Sensuri unice și o graniță invizibilă
Stațiunea are o mică ciudățenie pe partea administrativă. Granița dintre două comune trece fix prin mijlocul ei. Partea de nord ține de Felanitx. Restul străzilor aparțin de Santanyí. Nu o să observi nicio diferență când mergi pe stradă, pur și simplu e un detaliu de geografie locală pe care îl știu mai mult rezidenții.
Adevărata bătaie de cap pentru cei nou-veniți este rețeaua de drumuri. Aproape toate străzile au sens unic. Te poți învârti destul de mult cu mașina încercând să ajungi la o adresă anume și poți avea impresia că orașul este uriaș din cauza ocolurilor pe care ești obligat să le faci. Această schemă a fost gândită strict pentru a reduce zgomotul motoarelor în zona centrală. Din fericire, distanțele reale sunt mici dacă lași mașina în parcare și o iei pe jos.
Când e mai bine să mergi
Vara este clar perioada cu cel mai mult zgomot și mișcare. Atunci funcționează absolut totul. Dacă ajungi primăvara sau toamna, găsești un cu totul alt ritm. Temperaturile sunt plăcute. Ai spațiu să observi exact ce a vrut să facă arhitectul din acest loc, fără aglomerația masivă din luna august.