La pas prin Munții Tramuntana
Uiți repede de plajele aglomerate când urci prima pantă din Port d’Andratx. GR221 urmărește creasta Munților Tramuntana pe vreo 135 de kilometri până la Pollença. Localnicii îi spun Ruta de Pedra en Sec. Numele vine de la tehnica veche de construcție a zidurilor și teraselor de măslini pe care le vei tot vedea pe drum. Oamenii locului au așezat pietrele fără mortar. Observi detaliul ăsta mai ales când te sprijini de o margine de stâncă în pauzele de apă.
Traseul te trece prin sate izolate, peste șei abrupte și prin zone de pădure. Administrația locală a marcat mare parte din drum și a integrat în rută o rețea de refugii montane destinate exclusiv drumeților.
Etapele rutei
Tot parcursul este împărțit în 8 etape principale. Nu ești obligat să le faci pe toate o dată. Poți merge doar două-trei zile sau poți aloca peste o săptămână pentru a traversa insula de la sud-vest la nord-vest. Începi de obicei cu urcarea spre La Trapa, o porțiune care durează aproape patru ore. Continui apoi spre Estellencs și cobori în Banyalbufar. De acolo poteca te duce prin Esporles și ajunge în Valldemossa, ducând ulterior spre Deià.
Urmează secțiunile mai lungi. Etapa de la Port de Sóller până la refugiul Tossals Verds îți va lua cam opt ore de mers susținut. Spre final cobori prin zona mănăstirii Lluc și te oprești în Pollença, exact la vechiul pod roman.
Opriri pe traseu
Pe drum găsești destule puncte unde merită să lași rucsacul jos. Ruinele vechii mănăstiri La Trapa oferă un unghi direct spre insula Dragonera. În Banyalbufar dai de străduțe înguste unde poți bea o cafea cu gheață înainte de următoarea pantă. Deià atrage constant mulți vizitatori datorită caselor sale tradiționale de piatră. E destul de greu să găsești o masă liberă la prânz acolo în plin sezon.
Ai apoi inima aspră a munților. Urcarea spre Tossals Verds te trece pe lângă marginile rezervorului Cúber. Este o zonă foarte expusă vântului.
Planificarea cazărilor și a rucsacului
Rezervarea paturilor în refugii se face online, de preferat cu mult timp înainte. Vara locurile dispar repede. Găsești pat, acces la o bucătărie comună și uneori opțiunea de a cumpăra o masă caldă seara. Ai nevoie totuși de un cearșaf tip sac de dormit pentru igienă. Ca echipament, ia-ți bocanci rigizi și hărți fizice clare. Seria de hărți Alpina la scara 1:25.000 își face treaba perfect pentru orientarea detaliată în Tramuntana.
Vremea pe creastă diferă masiv de cea de pe coastă. Dimineața poți merge prin ceață densă. La prânz soarele devine o problemă serioasă pe bucățile de stâncă golașă. Iar apa e rară pe destul de multe segmente de altitudine, așa că trebuie să pleci mereu cu rezerve pline din sate.
Să mergi pe GR221 înseamnă să vezi cum funcționa insula înainte de turismul de masă. Terasele de piatră și potecile abrupte te scot complet din ritmul stațiunilor. E mult de urcat. Dar la finalul zilei, când îți dai jos bocancii prăfuiți la refugiu, efortul capătă sens.
Fotografie: mallorca-camins.info (archive)