Drumuri de piatră uscată
Munții Tramuntana ocupă toată latura de vest a Mallorcăi. Aici dai de o rețea uriașă de poteci vechi. Multe sunt construite prin metoda tradițională pedra en sec, o tehnică de a așeza pietrele fără mortar care a rezistat surprinzător de bine secolelor. Terenul este stâncos și plin de pante abrupte care îți uzează serios genunchii după o zi întreagă de coborâre. E un mediu aspru, complet izolat de agitația turistică de pe coasta de est.
Ruta de lungă distanță GR 221
Traseul principal al regiunii este GR 221. Străbate creasta de la sud la nord, din Andratx până aproape de capul Formentor. Poți face porțiuni scurte de o zi. Sau îți iei rucsacul și mergi o săptămână din refugiu în refugiu, trecând prin sate izolate unde găsești doar o cafenea mică și câțiva localnici. Peisajul se schimbă radical pe parcurs. Pe lângă Banyalbufar mergi prin păduri umbroase de stejar. Mai târziu, spre Sóller, vegetația se oprește brusc și continui pe stâncă goală sub soare. Ia mereu o șapcă la tine, vântul de altitudine te poate face să crezi greșit că afară e răcoare.
Vârful interzis și alternativele
Puig Major este cel mai înalt punct al insulei la 1.436 de metri. Doar că nu poți urca până pe el. Vârful găzduiește o bază militară activă și o zonă radar strict închisă publicului. O variantă mult mai bună pentru drumeți este Penya des Migdia (1.398 m). Traseul pleacă de pe ruta clasică dintre Sóller și Lluc. Urcarea e tehnică spre final. Trebuie să te folosești de mâini pe anumite porțiuni de stâncă ascuțită, iar expunerea la hău îți cere puțin curaj.
Cazarea în refugiile IBANAT
Rețeaua de refugii gestionată de autoritățile locale este esențială dacă vrei să traversezi munții dintr-o bucată. Camparea sălbatică este interzisă pe insulă. Camerele au paturi suprapuse și oferă condiții de bază pentru somn și un duș fierbinte. Rezervările se fac online. În lunile de primăvară și toamnă locurile se epuizează repede, așa că planificarea pe ultima sută de metri te va lăsa sigur fără un pat și va trebui să cobori în sate pentru cazările mult mai scumpe de acolo.
Asociațiile locale
Poți parcurge traseele complet pe cont propriu. Dar organizațiile locale te ajută enorm cu informații concrete despre starea potecilor la zi. Grupul Excursionist de Mallorca (GEM) are o istorie lungă de întreținere a acestor rute. Voluntarii lor curăță marcajele și reabilitează zidurile prăbușite. Pe platformele lor găsești de obicei update-uri despre devierile temporare sau tronsoanele blocate din cauza vreunui copac căzut.
Siguranța pe traseu
Vremea sus în Tramuntana se strică repede. E un munte pe o insulă, până la urmă, și curenții maritimi aduc ceață densă exact când te aștepți mai puțin. O hartă descărcată offline și o baterie externă pentru telefon te scutesc de multe probleme. În caz de urgențe reale se sună direct la 112. Sistemul de salvare spaniol include echipele montane ale Gărzii Civile, cunoscute sub acronimul GREIM, care intervin cu elicopterul în zonele greu accesibile.
Canioane și pereți de escaladă
Relieful atrage constant și alpiniști. Pereții de stâncă din zone precum Castell d’Alaró sau Sa Gúbia au zeci de rute echipate cu ancore solide. Există și varianta de canioning în Torrent de Pareis. Defileul este complet uscat în anumite luni din an. Coborârea lui necesită echipament tehnic, corzi și multă atenție. Nu te aventura printre bolovanii uriași și alunecoși de pe fundul canionului fără cască, un pas greșit acolo înseamnă o operațiune de salvare extrem de complicată.
Fotografie: mallorca-camins.info (archive)