Ai venit în Mallorca pentru soare. Dar insula are o geografie aridă care merită luată la pas. Zonele protejate de aici nu sunt doar niște linii pe hartă. Vorbim de stânci abrupte și poteci de pământ roșcat. Iată ce găsești pe traseele mai puțin asfaltate.
Insulele periferice: Cabrera și Sa Dragonera
Aproape de coasta sudică dai de Arhipelagul Cabrera. Până în anii ’90 a fost o simplă zonă militară. Astăzi este singurul parc național propriu-zis din Baleare. Fundul mării de aici este acoperit de pajiști de iarbă marină, care ține apa incredibil de limpede. Bărcile pleacă din Colònia de Sant Jordi (marțea dimineața e de obicei aglomerat la debarcader). Pe insula principală mergi pe jos pe un drum pietruit până la un castel vechi.
Și apoi este Sa Dragonera în vest. O bucată stâncoasă de pământ cu o siluetă ascuțită. Iei barca din Sant Elm și debarci într-un port minuscul. Acolo te așteaptă imediat zeci de șopârle care se mișcă haotic pe pietrele calde. Ai patru trasee de urcat spre faruri. Contrastul e puternic față de relieful blând de pe coasta de sud a Menorcăi. Aici totul este vertical și expus vântului.
Sud-estul și nord-estul extrem
Parcul Natural Cala Mondragó atrage multă lume. Asta e realitatea. Nisipul fin de la S’Amarador este comod, dar dacă faci câțiva pași pe potecile din spate spre zonele umede, zgomotul plajei dispare brusc. Aerul miroase a rășină de pin. Găsești vreo câteva rute scurte, plate, pline de praf alb pe încălțări.
Peninsula de Llevant este altceva. E o zonă aspră în nord-est. Cărările urcă printre tufe joase de palmier pitic spre golfuri stâncoase unde rar coboară cineva. Poți merge ore întregi pe un drum forestier îngust care șerpuiește pe marginea versantului, lăsând marea să se vadă doar printre stânci până ajungi la o intersecție complet nemarcată. Zona are o populație stabilă de broaște țestoase de uscat, deși le vezi mai mult primăvara devreme.
Zonele de mlaștină și stufăriș
Între Alcúdia și Can Picafort se întinde o suprafață plată tăiată de canale. Parcul Natural S’Albufera cere un permis de la centrul de vizitatori ca să intri, deși nu-i pe bani. E un loc perfect pentru bicicletă. Sute de specii de păsări trec pe aici. Dacă te așezi într-unul dintre observatoarele de lemn poți sta să le urmărești cum vânează în apa mică. Un miros de nămol sărat și stuf uscat îți amintește permanent unde te afli.
S’Albufereta e varianta mai mică de pe drumul spre Port de Pollença. Mai puțină lume. Mai puțin organizat. Exact ce trebuie pentru o oră de mers pe jos înainte de masă.
Canioane și izvoare intermitente
Apa a săpat o crăpătură enormă în piatra din Serra de Tramuntana. Torrent de Pareis coboară de la munte direct pe plaja de la Sa Calobra. Traseul complet e o treabă serioasă pentru care ai nevoie de bocanci cu aderență bună și vreme perfect uscată, altfel pietrele umede devin un patinoar periculos. Jos la ieșirea spre mare, pereții de calcar au zeci de metri înălțime și creează un ecou puternic la fiecare pas.
Pe proprietatea Finca de Gabelli de lângă Campanet apare un fenomen pe care s-ar putea să nu-l prinzi deloc. Pământul de aici scuipă apă la suprafață, dar numai după ploile abundente. Când izvoarele Fonts Ufanes pornesc, debitul este uriaș. Pădurea de stejari se umple rapid de torenți rapizi care dispar la fel de brusc cum au apărut câteva zile mai târziu.
Detalii practice pentru trasee
Accesul în zonele protejate din Mallorca necesită un pic de organizare înainte să ieși pe ușă. Pentru a vizita Cabrera trebuie să îți asiguri un loc pe barcă din timp. Companiile din Colònia de Sant Jordi au locuri limitate. La fel se întâmplă și cu înnoptatul în refugiile din Peninsula de Llevant, unde paturile se ocupă rapid. Totul se bazează pe programări ferme făcute online cu săptămâni înainte.
Programul bărcilor se schimbă radical iarna. Cursele spre Sa Dragonera circulă frecvent în iulie, dar din noiembrie frecvența scade mult. Verifică orarul exact în dimineața respectivă ca să nu aștepți degeaba pe un ponton gol.
Terenul dictează cu ce te încalți. Potecile montane sunt pline de pietre tăioase care rup repede talpa moale a încălțămintei de oraș. Ia cu tine apă în rucsac. Pe zeci de kilometri prin Tramuntana nu ai de unde să cumperi absolut nimic, iar umbra lipsește complet pe porțiuni lungi de creastă.
Ce duci cu tine sus pe munte se întoarce jos tot cu tine. De la sticle de plastic până la șervețele. Fauna e sensibilă la orice rest lăsat în urmă, iar regulile privind curățenia sunt stricte și aplicate de pădurarii locali.
Fotografie: mallorca-camins.info (archive)