Când lași în urmă zonele de coastă aglomerate, relieful insulei se schimbă radical. În vest ai Serra de Tramuntana, un lanț muntos stâncos care a fost inclus în patrimoniul UNESCO. Treci apoi spre est și dai de păduri de pin și mici golfuri. Aceste cale izolate sunt complet diferite de plajele turistice unde se înghesuie toată lumea.
Serra de Tramuntana
Muntele ocupă aproape toată coasta de nord-vest. Terasele agricole construite aici pe versanți sunt vechi de secole. Te poți adăposti de soare în pădurile de stejar de stâncă și pin, deși liniștea este uneori întreruptă brusc de caprele sălbatice care se cațără direct pe pietre. Primăvara, pantele se umplu de măcriș și rozmarin. Dacă te uiți atent, găsești și câteva specii de orhidee sălbatice.
Parcul Natural s’Albufera
Lângă Platja de Muro se află o zonă umedă imensă formată din canale și stufăriș. Peste 300 de specii de păsări folosesc acest teritoriu pentru reproducere sau ca popas de migrație. Vei vedea stârci purpurii și flamingo. Din când în când mai apar și ulii pescari. Găsești poteci bine marcate și posturi de observație unde poți sta cu orele fără să deranjezi ecosistemul.
Sanctuare marine și insule pustii
Accesul în Parcul Național al Arhipelagului Cabrera, aflat la sud de insula principală, este controlat strict. Te urci pe barcă și s-ar putea să vezi delfini înotând chiar pe lângă tine. Pe uscat dai peste șopârle endemice și colonii de păsări marine, cum ar fi cufundarul mic și rândunica de mare. La capătul sud-vestic al munților Tramuntana se află Sa Dragonera. Acolo, pe falezele spectaculoase, se adună de obicei vulturii pescari.
Vegetația aspră a insulei
Pe coastă bate vântul și aerul e plin de sare. Aici supraviețuiesc mai mult plantele adaptate la condiții dure, cum e salicornia și limoniul. Ceva mai la interior dai de un amestec dens de tufișuri mediteraneene numit garriga sau maquis. Găsești ferigă și cimbru la tot pasul. Exact aceste ierburi dau gustul specific pentru carnea la grătar și sosurile tradiționale. Ele sunt folosite frecvent și pentru a aroma uleiul de măsline local.
Viața sălbatică
Dezvoltarea turistică a redus spațiul animalelor, așa că multe s-au retras în păduri. Acolo trăiește o specie de veveriță endemică Mallorcăi, pe care o recunoști repede după blana foarte închisă la culoare. Noaptea, liliecii preiau controlul cerului. Dar păsările rămân atracția principală a zonei. Deasupra stâncilor de pe Dragonera planează vulturul cu coadă scurtă, iar șoimul lui Eleonora preferă să își facă cuibul pe falezele cele mai abrupte. Pescărușul cu cioc roșu e oricum peste tot.
Reguli pentru drumeții
Vara e greu pe traseu. Când lovește un val de căldură extremă, mersul pe munte la prânz nu-i deloc o idee bună. Ieși dimineața devreme sau lasă explorarea pentru după-amiaza târziu și ia mereu suficientă apă la tine.
Dacă vrei să intri în zone mai sălbatice, caută ghizi locali autorizați. Rămâi strict pe cărările marcate. Fii foarte atent la riscul de incendiu și respectă restricțiile din acea perioadă. Iar dacă intri în apă, o cremă solară ecologică și rezistentă la apă ajută enorm la protejarea faunei marine.