Te afli la 40 de kilometri de Palma, exact în mijlocul câmpiei din nordul Mallorcăi. Muro este o așezare agricolă unde trăiesc cam 5.900 de oameni. Aici n-ai să găsești forfota din resorturi pe străzile principale. Centrul vechi păstrează reședințe nobiliare din secolul al XVIII-lea cu fațade simple de piatră și străzi neobișnuit de liniștite. Dacă vrei să vezi cum arăta viața rurală înainte să aterizeze primele chartere cu turiști pe insulă, muzeul etnologic din localitate îți arată exact asta.
Zilele trec în ritmul fix al piețelor. Duminica dimineața comunitatea se mută la piața municipală acoperită și în Plaza Mayor. Sâmbăta tarabele coboară la Platges de Muro. Târgurile dictează și ele calendarul. Fira de Sant Francesc are loc mereu în duminica de după Paști. Atunci vezi pe străzi utilaje agricole și meșteșugari locali. Sa Fira se ține în a doua duminică din noiembrie. Locuitorii ies masiv din case și pentru zilele sfinților patroni, de Sant Antoni pe 17 ianuarie sau de Sant Joan la final de iunie. Iar în plină vară, pe 25 iulie, vine rândul sărbătorii de Sant Jaume.
Dincolo de centrul vechi
Muzeul etnologic funcționează ca o filială a Muzeului din Mallorca. Chiar lângă el poți intra în claustrul fostei mănăstiri a Minimilor. Astăzi clădirea este folosită ca spațiu pentru școală și diverse adunări. Localitatea are o arenă de tauri destul de veche, La Monumental. Dar granița adevărată a municipiului este Parcul Natural de s’Albufera. Această zonă umedă imensă blochează dezvoltarea imobiliară și se varsă spre mare. Pe coastă dai de ses Casetes des Capellans. Sunt pur și simplu case vechi de pescari ridicate direct pe nisip, fără prea multe pretenții de modernizare.
Fâșia de coastă de la Platges de Muro nu-i deloc la fel ca restul insulei. Uită de golfurile stâncoase. Aici găsești o întindere plată și lată de nisip, urmată de dune protejate. O pădure de pini stă ca un zid între plajă și clădirile hotelurilor.
Mâncarea de mlaștină
Agricultura și apa dulce din s’Albufera decid ce ajunge în farfurii. Țiparul prins în mlaștină, cunoscut aici drept anguila, este baza bucătăriei locale. Oamenii de aici îl gătesc în o mulțime de feluri. Cea mai populară variantă din comarcă rămâne fideus amb anguiles, o mâncare consistentă de tăiței cu bucăți de pește. O altă rețetă veche pe care merită să o ceri în taverne este carabassa cuinada. E un preparat din dovleac lăsat la fiert încet pe foc, o mâncare grea și simplă, fix cum se făcea pe vremuri la fermă.
Foto: Chixoy, via Wikimedia Commons (CC BY-SA 3.0).