Lumea vine în Mallorca pentru soare și plaje. Dar realitatea din farfurie e mult mai interesantă dacă ieși puțin din resort. Baza mâncării de aici e simplă, cu mult ulei de măsline și pește proaspăt adus la mal în fiecare dimineață. Legumele crescute în pământul uscat al insulei au un gust foarte concentrat. Aromele astea vin din usturoi, pătrunjel și rozmarin. Și evident de la sobrasada. Acel cârnat roșu, moale și picant pe care localnicii îl aruncă în mai toate rețetele pe care le au la îndemână.
Ce primești la masă
Aproape orice prânz începe cu pa amb oli. E doar o felie de pâine frecată cu usturoi și roșii. Torni ulei de măsline deasupra și aia e tot. Uneori primești și o felie de șuncă ibérică sau puțină sobrasada alături. E genul de gustare care te ține ocupat până ajunge felul principal pe masă.
Dacă vrei să mănânci ceva specific, comandă frito mallorquín. Mulți turiști îl evită pentru că este o rețetă veche din satele de ciobani făcută cu măruntaie. De obicei pun carne de miel sau porc, prăjită mult timp alături de cartofi, ardei și praz. Arată complet haotic pe farfurie. Dar gustul e intens și sățios.
Nu-i totul doar carne. Tumbet este o variantă locală de ratatouille. Ai vinete, cartofi, ardei roșii și dovlecei. Secretul este că fierb sau prăjesc fiecare legumă separat înainte să le așeze în straturi groase. La final toarnă un sos roșu de roșii peste ele. Durează destul de mult să-l prepari. Uneori îl primești ca garnitură la pește, alteori vine ca un fel principal în sine.
Când supa nu e lichidă
Există o greșeală clasică pe care o poți face iarna în restaurante. Vezi pe meniu sopes mallorquines și te aștepți la o zeamă caldă. Primești de fapt o tocană extrem de densă. Are varză, mult praz, spanac și bucăți mari de pâine uscată care au absorbit absolut tot lichidul din oală. Uneori pun și bucăți de carne de porc în ea. Mănânci o porție din asta la prânz și probabil nu mai ai nevoie de mâncare până a doua zi.
Patiseria de cartier
La capitolul dulciuri, vitrinele brutăriilor sunt pline de ensaimadas. Este un aluat moale rulat în formă de spirală și acoperit cu un strat gros de zahăr pudră. Cele simple se numesc llisa. Dar le găsești și umplute cu cremă, cu cabell d’àngel (o dulceață specifică de dovleac) sau chiar o variantă cu sobrasada dulce pe care nu toată lumea o înțelege din prima.
Dacă ajungi pe insulă în preajma sărbătorilor de Paște, o să dai peste empanadas mallorquinas. În mod normal te-ai aștepta să fie niște plăcinte sărate, dar cele de aici au un aluat foarte subțire și sunt dulci. Umplutura se face dintr-o pastă de dovlecei verzi amestecată cu zahăr. Ocazional aruncă și câteva stafide în compoziție. Dispar repede de pe rafturi după ce trece sărbătoarea.
Unde mănânci bine
Treci de zonele comerciale din stațiuni. Caută localurile mici care au meniul zilei scris direct cu creta pe o tablă la intrare. Acolo mâncarea se schimbă zilnic în funcție de ce au găsit bucătarii dimineața la piață.
Dacă te așezi la o masă în port, regula e destul de simplă. Întreabă ospătarul "¿Qué pescado es lo más fresco hoy?". Vei primi exact peștele care tocmai a fost descărcat de pe bărci.
Pentru o gustare pe fugă, evită supermarketurile mari. Intră într-un colmado. Aceste băcănii mici de cartier vând de obicei cele mai bune produse locale. La fel de bune sunt și piețele municipale vechi. Mercat de l’Olivar din Palma era un astfel de loc excelent pentru a vedea exact ce se mănâncă pe insulă, cu tarabe pline de ingrediente proaspete aduse direct de producători.