Am explorat fața abruptă a Mallorcăi acum vreo zece ani alături de câțiva alpiniști locali, cu mult înainte să devină popular să postezi fiecare traseu online. Pe vremea aceea ne bazam strict pe experiența lor pentru a naviga prin calcarul tăios. Canyoning-ul și psicoblocul aici nu sunt activități turistice de bifat într-o după-amiază. Sunt sporturi tehnice. Necesită o condiție fizică excelentă. Și, mai ales, prezența unui ghid montan certificat care cunoaște perfect capriciile vremii din Mediterană.
Coborârile prin stânca din Serra de Tramuntana
În munții aceștia apa sapă adânc. Majoritatea albiilor rămân complet uscate luni la rând, dar se transformă în torente violente la prima furtună. Prietenii mei m-au dus inițial în Torrent de Valldemossa. A fost o introducere scurtă. Fără pic de apă în acea zi de marți, dar suficient de tehnic cât să ne verificăm echipamentul de rapel. Accesul a fost destul de direct din șosea, o raritate prin părțile locului.
Lucrurile se schimbă radical în Gorg Blau – Sa Fosca. Este un monstru de traseu. La un moment dat pereții se apropie atât de mult încât ești nevoit să mergi la lumina frontalei. Odată ce ai tras corzile după tine la prima săritură mare, ești obligat să mergi până la capăt. Nu există rute de evacuare la jumătatea drumului. Dacă n-ai rezistență fizică și mentală pentru ore întregi de efort, pur și simplu nu ai ce căuta în Sa Fosca.
Apoi mai este Torrent de Mortitx. Se află departe de orice așezare și presupune un marș lung prin vegetație aspră înainte măcar să pui hamul pe tine. Partea spectaculoasă este că traseul te varsă direct în mare. Însă coborârea e doar jumătate din problemă. Pe coastă nu există vreo potecă ușoară de întoarcere. A trebuit să urcăm înapoi folosind o combinație de corzi fixe vechi găsite pe traseu și cățărare susținută pe un teren extrem de friabil.
Cățărare deasupra mării la Cala Barques
Lângă Porto Cristo găsești un cu totul alt tip de rocă. Cala Barques este genul de golf izolat unde stâncile cad direct în valuri. Aici se practică psicoblocul. Escaladă pură, fără corzi și fără hamuri. Doar tu și încălțămintea de cățărat pe un perete vertical, marea ținând loc de plasă de siguranță.
Mulți subestimează peretele acesta. Cazi în apă, pare simplu. Dar impactul cu marea de la zece metri înălțime îți poate tăia respirația. Apa trebuie să fie suficient de adâncă exact sub linia ta de ascensiune, iar localnicii cu care am urcat știau exact unde sunt stâncile ascunse. Nu te poți baza pe noroc. Dacă marea este agitată, valurile te pot izbi de perete înainte să apuci să înoți. Orice încercare aici trebuie făcută cu un ghid local care cunoaște fundul apei din acel sezon.
Logistica unei expediții tehnice
Alegerea momentului potrivit face diferența dintre un traseu reușit și o situație periculoasă. Pentru canioane ferestrele de timp sunt destul de înguste. Primăvara târzie și toamna oferă șanse mai mari să găsești apă în bazine, evitând în același timp un val de caniculă care transformă calcarul într-un cuptor. Vara, în schimb, este rezervată pentru psicobloc. Ai nevoie de o mare caldă și stabilă, fără curenții imprevizibili aduși de furtuni.
La capitolul echipament, uită de tenișii obișnuiți. Talpa trebuie să adere perfect pe piatra umedă. Am folosit pantofi speciali de apropiere și m-am felicitat pentru decizie la fiecare pas pe lespezile alunecoase din Valldemossa. Costumul de neopren este de asemenea nenegociabil. Chiar și într-o zi caldă, apa stătută din adâncul unui canion umbrit este teribil de rece. Un strat subțire de neopren îți menține temperatura și te apără de juliturile inevitabile când te strecori prin fisurile stâncii.
După ore întregi petrecute în umiditate sau atârnând deasupra mării, un prosop uscat și haine de schimb lăsate în mașină par un lux incredibil. La fel și apa potabilă. Reflecția soarelui pe calcar te deshidratează mult mai repede decât ai crede, iar un bidon în plus în rucsac te scutește de dureri de cap la finalul zilei. Crema de soare te va ajuta și ea pe porțiunile de coastă unde nu există niciun petic de umbră.
Atenție: canioning-ul și psicoblocul (escaladă fără coardă deasupra mării) sunt activități montane și acvatice cu risc real. Detaliile de rută, dificultate și echipament de mai sus provin din relatări personale vechi de 8-16 ani și nu trebuie tratate drept informații actuale de siguranță sau acces. Pentru orice tentativă reală, rezervă cu un ghid montan autorizat local, verifică condițiile actuale (nivelul apei, starea potecilor, ancorele) și nu practica aceste activități fără pregătire și echipament corespunzător.