Traseul de lung parcurs GR 221 taie insula Mallorca pe diagonală. Pornește din Port d’Andratx, urcă prin munții Serra de Tramuntana și se oprește la Pollença, vreo 135 de kilometri mai târziu. Oamenii locului îi spun Ruta de Pedra en Sec. Numele vine de la rețeaua imensă de ziduri din piatră ridicate fără niciun gram de mortar care susțin terasele de măslini de pe versanți. E o muncă titanică acolo. Pe alocuri poteca merge fix pe vechile drumuri pietruite folosite de secole de culegătorii de măsline și cărbunari.
Logistica și bolovanii de calcar
Traseul oficial este împărțit în opt etape. Nu-i obligatoriu să le faci pe toate dintr-un foc. Mulți preferă să împartă ruta în bucăți mai mici, mai ales că unele coborâri îți cam distrug genunchii. Calcarul de pe potecă devine foarte obositor după a treia oră de mers continuu. Găsești marcaje în majoritatea intersecțiilor importante. Totuși, o hartă fizică din seria Alpina pentru Tramuntana te scoate din încurcătură când indicatorul lipsește, iar costul ei în librăriile din Palma este în jur de 12 euro.
Cum se schimbă relieful
Începutul din sud este arid. Urcarea spre ruinele mănăstirii La Trapa te pune direct în fața unei coaste abrupte care coboară în Mediterană. Apoi poteca prinde altitudine și trece prin sate precum Estellencs și Banyalbufar. Aici ai ocazia să bei un espresso la terasele din piațete înainte să intri în pădurile dese de stejar de lângă Valldemossa.
Partea centrală este vizibil mai tehnică. Ieșirea din Sóller se face prin Barranc de Biniaraix, un defileu îngust unde drumul urcă pe niște trepte de piatră pe care simți că nu le mai termini niciodată. Mai sus dai de lacul Cúber și intri în zona vârfurilor înalte. Urcările sunt susținute și peisajul devine stâncos. Spre final cobori spre mănăstirea Lluc, iar ultimele ore de mers spre Pollença sunt mult mai domoale.
Sistemul de refugii
Rețeaua de refugii de stat este probabil cel mai util aspect al acestui traseu. Consiliul Insular a transformat mai multe clădiri vechi în dormitoare comune. Ai un pat, un duș și de cele mai multe ori opțiunea de a primi o masă caldă seara. Refugiul Tossals Verds este complet izolat de drumurile auto, aprovizionarea făcându-se destul de greu.
Și aici intervine problema. Trebuie să rezervi patul cu luni bune înainte dacă mergi în lunile de vârf. O poți face online pe site-ul lor oficial. Dacă te prinde seara pe traseu fără rezervare, nu te poți baza că vei primi un loc pe podea de mila cabanierului. Regulile sunt destul de stricte pe partea de capacitate maximă.
Când să mergi și la ce să te aștepți
Vara este pur și simplu prea cald pentru o traversare completă. Temperaturile ridicate transformă secțiunile expuse într-un cuptor. Octombrie și aprilie sunt ferestrele optime pentru mers. Iei cu tine bocanci de munte cu talpă rigidă, pentru că piatra aia uscată îți taie efectiv tălpile dacă mergi în încălțăminte prea moale.
Experiența din Tramuntana diferă masiv de ceea ce găsești în restul arhipelagului Baleare. Nu ai drumurile de bicicletă din Ibiza și nici peisajul blând de pe coasta de nord a Menorcăi. Aici ai stâncă dură și diferențe serioase de nivel. Este un munte aspru care se întâmplă să răsară direct din mare. Dacă îți planifici etapele cu cap și îți dozezi apa, GR 221 este o rută pe care o reții multă vreme după ce te-ai întors acasă.
Fotografie: mallorca-camins.info (archive)