Ai nevoie de vreo 20 de minute de condus din Palma ca să ajungi în Bunyola. Nu-i o distanță mare. Totuși, agitația orașului dispare complet când intri pe străzile înguste și pietruite de aici. Casele vechi de piatră au fațade vopsite în ocru. În jur vezi livezi de migdali. Și păduri dese de stejar pe măsură ce urci spre munte. Bunyola este, de fapt, unul dintre cele mai mari municipii de pe insulă ca suprafață.
Poziția și satele vecine
Această așezare se află fix între Palma, Valldemossa, Sóller și Alaró. Asta o face o bază practică din care să explorezi Serra de Tramuntana. Lanțul muntos este recunoscut de UNESCO. Oamenii se opresc adesea aici pentru că e pur și simplu liniște. Poți vizita zona fără să te izolezi de restul insulei.
Grădinile Alfàbia
La kilometrul 17 pe drumul principal găsești acest domeniu. A fost la origine o fermă arabă prin secolul al XII-lea. Mai târziu a primit o sală gotică masivă pe care o vezi de cum intri. Spațiul exterior combină influențele islamice cu estetica europeană. Găsești pergole acoperite de glicină. Sunt și mici labirinturi din plante. O mulțime de bazine cu apă țin locul răcoros vara, iar vegetația are un aer aproape tropical. Statutul oficial de "Grădină Artistică" i-a fost acordat în 1954.
Domeniul Raixa
Dacă te întorci puțin spre kilometrul 12 pe aceeași șosea, dai peste Finca Raixa. Cardinalul Antoni Despuig a cumpărat această casă tradițională la sfârșitul secolului al XVIII-lea. El a transformat clădirea într-o vilă neoclasică de inspirație italiană ca să își poată expune colecția de artă. Dar partea cu adevărat spectaculoasă se află afară, unde grădinile sunt construite pe terase. O scară uriașă mărginită de cipreși înalți urcă pe deal. Pe margine sunt așezate statui și vaze vechi.
Acolo sus sunt niște lacuri mici umbrite de copaci seculari. Pictorul Santiago Rusiñol a petrecut mult timp desenând exact acest peisaj. Clădirile au rezistat bine în timp. Fiind vorba de o atracție menționată în surse mai vechi, e bine să verificați programul de vizitare înainte să porniți la drum, ca să vă asigurați că porțile sunt deschise publicului larg în prezent.
Trasee prin masiv și zone umede
Sunt destule poteci marcate care pleacă direct din comună. Marea lor majoritate sunt folosite pentru drumeții și ciclism montan. Drumurile urcă spre masiv și trec pe lângă mici sate de munte. Sursa originală a acestor informații plasează Parcul Natural s’Albufera la o scurtă plimbare distanță de sat. Această zonă umedă imensă acoperă 716 hectare. E un ecosistem format din canale de apă și stufăriș. Suprafața plată atrage mulți oameni pasionați de observarea păsărilor.
Mâncarea locală și fermele restaurate
Câteva dintre fermele vechi au fost reparate și transformate pentru agroturism, un fel de cazare rurală unde poți vedea exact cum decurge viața la țară pe insulă. Restaurantele din zonă își schimbă meniul în funcție de sezon. Gătesc miel adus din pășunile de pe Tramuntana. Folosesc legume proaspete. Uneori aduc și scoici din apele Menorcăi.
Nu plecați fără să încercați o porție de arròs brut. E o tocăniță de orez foarte consistentă pe care localnicii o numesc orez murdar. O gustare mult mai simplă e pa amb oli, adică niște pâine frecată cu usturoi și roșii. Pe deasupra se toarnă obligatoriu ulei de măsline presat local. Există și alte preparate specifice pe care le veți vedea în meniuri.