Dincolo de stațiunile de pe coastă
Nord-vestul Mallorcei arată complet diferit de restul insulei. Aici se află Serra de Tramuntana, un lanț muntos plin de păduri de stejar verde și terase vechi construite din piatră uscată. Statutul de Patrimoniu Mondial UNESCO a adus regiunii o oarecare notorietate. Dacă prinzi un val de căldură pe litoral, urcarea la altitudine este probabil cea mai bună decizie pe care o poți lua în acea zi. Și n-ai parte de aglomerația tipică din sud.
Trasee pe jos sau pe două roți
Rețeaua de poteci marcate acoperă cam tot ce ai vrea să faci pe munte. Poți alege o plimbare scurtă pe lângă livezile de măslini. Sau poți merge direct pe creste. Cel mai lung traseu este Ruta de Pedra en Sec, marcat pe hărți ca GR 221. Acesta traversează munții de la Andratx până tocmai în nord, la Pollença. Oamenii îl parcurg de obicei din bucăți, dormind pe parcurs în foste refugii montane pe care localnicii le numesc refugis.
Bicicliștii vin aici în special primăvara și toamna. Temperaturile sunt blânde, iar peisajul cu migdali înfloriți atrage destul de multă lume. Urcarea spre Sa Calobra este un test clasic de anduranță. Dar dacă nu vrei să pedalezi la înclinații extreme, ai la dispoziție drumuri forestiere mult mai plate prin văi.
Vârfuri și sate de piatră
Cel mai înalt punct din zonă este Puig Major la 1.445 de metri. Accesul auto este restricționat acolo. Alternativa pe care o aleg drumeții este Puig de Massanella, puțin mai jos la 1.364 de metri, unde chiar poți ajunge pe picioarele tale. Destul de multe poteci pornesc și de la Mănăstirea Lluc, un loc de pelerinaj destul de populat, dar util ca punct de orientare.
Satele sunt construite direct pe versanți. În Sóller vei vedea livezi întregi de portocale și poți lua un tramvai istoric vechi direct până la mare. Valldemossa are acel complex monahal cartusian pe care îl vizitează aproape toți turiștii. Deià este cunoscut de zeci de ani drept un sat al artiștilor. Când ajungi în Banyalbufar, uită-te la terasele de legume. Structura lor este o moștenire lăsată de arabi care a schimbat complet forma dealurilor din această parte a insulei.
Coborârea spre apă
Drumul de la Sa Calobra spre Port de Sóller este un traseu clasic pe care probabil îl vei vedea menționat în orice material despre zonă. Gura de vărsare a Torrent de Pareis formează un defileu stâncos masiv chiar înainte să ajungă la mare. De acolo poți lua o barcă de-a lungul coastei abrupte înapoi spre portul din Sóller.
Plajele din munți sunt mici, acoperite cu pietriș și ascunse la baza stâncilor. Cala Tuent și Cala Estellencs sunt două astfel de locuri. Apa este rece și te răcorește rapid după câteva ore de mers prin soare.
Viața în sate și organizarea călătoriei
Sistemele vechi de captare a apei și arhitectura masivă de piatră fac parte din structura de bază a regiunii. La un moment dat, în satul Esporles funcționa La Granja, un conac-muzeu care arăta exact cum era viața rurală mallorcană în trecut. Fiind o informație dintr-un ghid ceva mai vechi, e bine să verifici online dacă locația mai este deschisă publicului înainte să conduci până acolo. Același lucru este valabil pentru pensiunile și afacerile mici de pe traseu.
Dacă vrei să prinzi un eveniment local, caută datele pentru sărbătorile satelor, acele festes tradiționale. Sărbătorile Sant Salvador din Artà sunt un bun exemplu de muzică și mâncare locală. Nu le confunda cu petrecerile din cluburile de pe coastă, publicul și atmosfera sunt complet diferite.
Închirierea unei mașini îți rezolvă problema transportului spre punctele de start ale traseelor izolate. Rețeaua locală de autobuze funcționează decent, dar te limitează la orașele principale. Pentru cazare ai varianta pensiunilor sau a acelor possessions, foste ferme istorice transformate în camere de oaspeți. Iar în rucsac pune mereu câteva straturi de haine. Vremea pe munte se strică repede, chiar dacă jos la nivelul mării este cald și senin.