Ai ajuns în mijlocul munților Tramuntana din Mallorca. Porțiunea de traseu GR-221 dintre refugiul Tossals Verds și mănăstirea Lluc este probabil cea mai aridă etapă a Rutei de Piatră Uscată. Nu te aștepta la o plimbare relaxantă prin pădure. Vei merge ore în șir pe calcar tăios și vei urca pe poteci expuse direct soarelui mediteranean.
Urcușul pe vechiul drum al zăpezii
Imediat ce lași în urmă refugiul, poteca o ia brusc spre nord. Cărarea pe care calci este fostul Camí de la Neu. Acum sute de ani, oamenii coborau pe aici gheața din vârf de munte până în satele de pe coastă. Drumul este pavat cu piatră masivă, o lucrare uriașă de zidărie uscată care a fost refăcută bucată cu bucată pentru a permite trecerea drumeților în siguranță.
După prima parte a urcușului ajungi la izvorul Font des Prat. Apa curge destul de slab la sfârșitul verii. E bine să îți verifici rezervele aici, pentru că mai sus nu prea ai de unde să umpli sticlele.
Pasajul din trecătoare și serpentinele
Treci de izvor și continui să câștigi altitudine până la Coll des Prat, situat la 1.205 metri. În apropiere de trecătoare vei da peste o fisură adâncă de vreo trei metri în stâncă. Cineva a construit o rampă solidă din piatră fix peste ea, o soluție tehnică simplă care te scutește de un ocol serios pe teren accidentat.
Și chiar când crezi că ai terminat cu porțiunile grele, traseul te duce pe lângă vechile gropi de zăpadă spre Coll des Telègraf. Apoi începe urcarea pe versantul Puig des Galileu. Aici dai de Ses Voltes des Galileu. Sunt niște serpentine strânse, construite direct pe un perete abrupt de munte. E genul de urcare unde te oprești de câteva ori doar ca să îți tragi sufletul și să te uiți la hăul care se cască sub tine.
Coborârea în vale
După ce treci de punctul maxim, peisajul se schimbă radical. Intri pe Camí de sa Font Cuberta. Piatra goală lasă loc treptat copacilor, iar pământul devine mai moale sub bocanci. Lluc nu este un sat obișnuit, ci un complex monahal masiv așezat într-o vale verde, complet izolat de agitația orașelor mari.
Ai o curte interioară largă și câteva mici cafenele la finalul drumului. O cafea simplă aici costă cam doi euro. E o trecere bruscă de la izolarea totală de pe munte la un loc destul de frecventat de bicicliști și localnici ieșiți la plimbare de weekend.
Planificarea zilei de mers
Cei 12 până la 14 kilometri ai acestei etape îți vor lua cam cinci ore de mers efectiv. Dacă adaugi pauzele și greutatea rucsacului, e mult mai realist să îți aloci undeva la șase ore pentru toată distanța. Terenul solicită extrem de mult genunchii la coborâre. Niște bețe de trekking fac o diferență enormă pe serpentinele de pe Galileu, preluând o parte din șocul fiecărui pas pe piatră.
Apa este principala ta problemă pe acest segment. Izvoarele de pe traseu pot fi complet secate în funcție de precipitațiile din lunile anterioare. Trebuie să pleci de la Tossals Verds cu cel puțin doi litri de persoană, poate chiar trei dacă prinzi o zi caniculară. Dacă vrei să dormi la refugiu înainte de a începe urcarea, rezervarea patului trebuie făcută cu mult timp înainte pe site-ul oficial al rețelei GR-221. Odată ajuns la Lluc, ai opțiunea de a te caza chiar în chiliile transformate ale mănăstirii sau de a lua autobuzul înapoi spre rețeaua urbană a insulei.
Fotografie: mallorca-camins.info (archive)