Torrent de Pareis taie munții Serra de Tramuntana până la mare. Pereții de calcar trec de 200 de metri înălțime în anumite porțiuni, lăsând doar o fâșie îngustă de cer deasupra capului. Aici nu vii pentru o plimbare de relaxare pe potecă. Bolovanii uriași blochează constant drumul și te obligă să gândești fiecare pas.
Traseul printre stânci
Albia râului rămâne de obicei uscată din mai până în septembrie. Dar piatra șlefuită de inundațiile masive de iarnă alunecă neașteptat de tare. Vei sări peste stânci de mărimea unor dube de marfă. Și traseul cere folosirea mâinilor aproape la fel de mult ca a picioarelor pentru a te coborî în siguranță de pe ele.
Flora locală s-a adaptat la umbra de pe fundul prăpastiei. Iarba înaltă ascunde uneori marcajele șterse de vopsea de pe pietre. Pentru orientare urmărește momâile de piatră lăsate de alți drumeți.
Dificultatea tehnică
Ai nevoie de bocanci de munte cu aderență reală. Tălpile uzate te vor pune în pericol la prima descățărare mai abruptă. Nu lua copii pe acest traseu și evită-l complet dacă ai probleme cu genunchii. E o muncă fizică intensă.
Prin unele pasaje tehnice atârnă bucăți vechi de sfoară. Nu te baza pe ele. Soarele și umezeala au putrezit probabil materialul. Adu un cordaj propriu de vreo 10 metri. Îl vei folosi ca să cobori rucsacurile la săritorile mai înalte, scutindu-te de dezechilibrări periculoase.
Ploile din munți schimbă rapid situația de pe teren. Un debit neașteptat transformă canionul într-un loc extrem de riscant. Din acest motiv verificarea condițiilor meteo din acea dimineață rămâne obligatorie, chiar dacă cerul pare senin la plecare.
Transportul și punctele de acces
Majoritatea oamenilor parchează sus lângă satul Escorca. De acolo pornești direct în coborâre prin canion spre mare. Este varianta logică pentru că e mai ușor să te lași în jos pe obstacole decât să te cațări pe ele ore în șir. Când ajungi la final pe plaja îngustă din Sa Calobra, problema principală devine întoarcerea la mașină.
Rețeaua locală de transport include autobuze care leagă Sa Calobra de zona Escorca pe timpul verii. Trebuie să verifici orarul valabil pentru ziua respectivă și să îți lași o marjă generoasă de timp pentru parcurgerea canionului. Dacă pierzi ultima cursă, opțiunile de întoarcere devin foarte scumpe.
Din portul de la Sa Calobra pleacă vapoare de pasageri către Port de Sóller. O cursă pe apă rezolvă elegant problema transportului, mai ales dacă ești epuizat după ore întregi de sărit din piatră în piatră sub soarele de amiază. Această rută maritimă funcționează doar când marea este calmă.
Unii drumeți aleg sensul invers și urcă dinspre plajă spre Escorca. Faci asta în general dacă vrei să testezi terenul la început de sezon și preferi să ai o cale rapidă de retragere în caz că dai de bălți prea adânci pentru a fi traversate.
Apă și siguranță
Nu există izvoare potabile nicăieri pe parcursul coborârii. Ia cu tine cel puțin trei litri de apă de persoană. Căldura se acumulează între pereții de stâncă la prânz și vei transpira masiv.
Echipele locale de salvare intervin regulat aici pentru turiști blocați. Dacă ești nesigur pe abilitățile tale de orientare într-un haos de stânci prăvălite, ghizii montani din zonă organizează coborâri sigure. Costă suplimentar, dar ei cunosc exact rutele ocolitoare la pasajele dificile și ritmul corect de înaintare.
Fotografie: mallorca-camins.info (archive)